Te intinzi in speranta ca o sa atingi cerul. Ceea ce nu stii insa e ca in incercarea ta mareata pari un animal degenerat in propria sa persoana fara macar ca el sa-si dea seama. Ai putea fi admirabil pentru asta dar nu, nu esti! Nu esti pentru ca viata ta si a mea si a lor si a oricui vrei tu este in definitiv mult mai comica decat iti poti tu imagina. Toata veselia asta pe care o traim nu e de fapt decat o bucurie inselatoare nascuta din multimea de posibilitati pe care le avem, din puzderia de optiuni cu care suntem intesati fara ca macar sa constientizam asta. Un fel de nepasare esentiala pe care nu reusim sa o sesizam, de care suferim irevocabil, de-a dreptul maladiva, care ne dicteaza categoric ruta imperativa catre abisul din noi, catre adancimile cele mai pline de constiinta perenitatii, disecata in miliarde de chipuri cu cea mai cruda morbiditate. Un zambet de clovn ingenunchiat in fata propriei singuratati. O zbatere neputincioasa de vierme inaripat ars de soare pentru care libertatea nu mai e decat un vis, iar visul, singura poarta catre libertate. Ti-am spus doar ca singura posibilitate de recompunere a acelor miliarde de chipuri imprastiate in noaptea universala este contemplatia sublima. E ca si cum Dumnezeu s-ar privi pe sine insusi. E atat de greu sa intelegi asta? Concurentialitatea de primata te face sa te intrebi de ce pentru altii e mai simplu decat pentru tine. Te-ai intrebat vreodata daca nu cumva tu complici totul? ..Tu, ca om care cu toate ca esti atat de aproape de Adevar nu-l poti vedea! ..Nu-l poti zari macar! Probabil ca esti prea ocupat sa te aperi si aici, nu te supara, da-mi voie sa rad caci nimic nu e mai comic decat un om pentru care ridicolul ramane singura posibilitate. Aici nu se trag concluzii! Daca ai nevoie disperata de asta atunci trage-le tu! :)
Un comentariu:
Nu stiu de ce, la inceput, in loc de mareata, am citit "matreatza" :)
Trimiteți un comentariu